nexus

Acasa Politic Puterea sovietică a intrat în satul Ruseștii Noi cu un tractor blindat şi o mitralieră

Puterea sovietică a intrat în satul Ruseștii Noi cu un tractor blindat şi o mitralieră

rusestii noi segdan 2017 

Vineri, 18 iulie 1940, trei săptămâni de la invazia armatei roșii în Basarabia. Încă de dimineață, ţăranii din Ruseştii Noi se adună la poarta moșierului Petru Sevdan. Se zvonise în sat că noua putere sovietică va împărți săracilor averea boierului. Spre seară, flămânzi, însetaţi şi iritaţi de atâta aşteptare, ţăranii iau cu asalt curtea, rup lacătul de la beci şi dau cep la butoaiele cu vin…

 

Asaltul conacului soldat cu doi morți şi un rănit

Câteva zile mai târziu, la 27 iulie 1940, pe marginea evenimentelor tragice din acea zi, Procuratura din capitală dispune pornirea unei anchete preventive. Principalul inculpat în acest caz este Chiril Trohin, președintele sovietului sătesc.

Potrivit mărturiilor depuse de Trohin, în ziua de 17 iulie, la Sovietul sătesc din Ruseştii Noi a sosit tovarășul Ciubcenko de la comitetul raional, pe atunci dislocat la Hânceşti. Funcționarul le-a spus celor din sat să facă o inventariere a averii moșierului Sevdan. Inventarierea, făcută în aceeași zi, a înregistrat că în gospodăria moșierului erau 38 de cai şi vite, 128 de oi, 17 porci, 1000 de puduri de grâu şi multe obiecte de valoare. Pe la ora trei după amiază, socoteala era deja încheiată şi pentru a asigura paza, la moșie au fost lăsați doi oameni. Peste noapte, acestora li s-au alăturat alți 15.

Vestea despre cele întreprinse la conac s-a răspândit cu repeziciune şi, a doua zi, pe la opt dimineață la poartă se adunaseră deja o mulțime de bărbați şi femei, ţărani din satele Ruseştii Noi şi Bardar, care cereau împărțirea imediată a proviziilor. Deși li s-a spus că de la raion nu au fost date indicații despre împărțirea averii, oamenii nu aveau de gând să renunțe. Pe după amiază, mulțimea a forțat poarta şi a năvălit în curtea conacului. Paznicii au început să tragă focuri de armă în sus, dar aceasta nu a avut niciun efect. Sătenii rupseră deja lacătele de la beci şi de la hambare şi se apucaseră să devasteze gospodăria.

Între timp, Trohin l-a telegrafiat pe Timofeev, președintele comitetului raional din Hînceşti, şi a cerut ajutorul miliţiei pentru oprirea debandadei. Drept răspuns, pe la ora zece seara, de casa moșierului din Ruseştii Noi s-a apropiat un camion cu 22 de soldați ai armatei roşii, sub conducerea lui Kondraşov, căpitan al regimentului de artilerie, şi un tractor de tip „Komsomoleţ” care remorca o mitralieră. Soldații au înconjurat conacul şi în următoarele minute țipetele sătenilor au răsunat printre rafale de mitralieră şi focuri de armă. A doua zi, tot satul ştia deja că au fost omorâți doi oameni, iar unul a fost rănit.

 

Activiştii din sat, țapi ispășitori pentru crimele milițienilor

La 15 august deja, de cazul de la Ruseştii Noi se apucase NKVD-ul din Chişinău, care a dispus începerea unei anchete penale pe numele a opt „elemente sociale periculoase”: Chiril Trohin, Veaceslav Lisovskii, Anton Ursu, Alexei Codreanu, Pavel Cârlan, Terente Breahnă, Petru Sevdan şi Timofei Cucu.

trohinPrincipalul acuzat, Chiril Trohin, s-a născut în anul 1894 la Ruseştii Noi şi împreună cu soţia Ana avea patru fiice şi un fiu. Deținea în proprietate o casă, un cal şi cinci hectare de pământ pe care îl lucra. Deşi, la momentul evenimentelor descrise era președinte al sovietului sătesc în Ruseştii Noi, acest statut nu l-a salvat de „justiţia” sovietică. În timpul percheziției, acasă la Trohin a fost găsit carnetul său de membru al Partidului Naţional Creştin (partid istoric de dreapta în România interbelică, denumit şi „cuzist”) şi procesul verbal al adunării filialei sătești a partidului din 15 septembrie 1935. Procesul verbal a fost imediat adăugat la dosar, iar o parte din participanții la adunare au devenit complici la „crima” lui Trohin.

 

perchezitie trohin

 

În consecință, anchetele acestora au fost reunite într-un singur dosar căruia i-a fost atribuit nr.446. Cei opt au fost arestați în luna august 1940 şi închiși în puşcăria din Chişinău sub acuzaţia de „apartenență la partidul fascist cuzist, luptă împotriva mişcării revoluţionare în Basarabia, iar odată cu sosirea armatelor sovietice, intensificarea activității anti-revoluționare cu scopul sabotării şi discreditării puterii sovietice”.

lisovskiiVeaceslav Lisovskii s-a născut în 1904 în satul Bărboieni şi era polonez de naționalitate. La fel, acesta era căsătorit, avea o fiică şi lucra în calitate de mecanizator la moara din Ruseştii Noi. În timpul perchezițiilor, la dosarul acestuia a fost adăugat carnetul de mecanizator, certificatul de naştere şi o broşură pe temă religioasă. În cadrul anchetei, lui Lisovskii i s-a incriminat „calitatea de membru al partidului cuzist, dar şi organizarea unei adunări secrete a cuziştilor din sat, în timpul căreia s-ar fi planificat preluarea forţată a puterii în sat prin intermediul provocărilor care au şi fost organizate la conacul lui Sevdan”.

Timofei Cucu s-a născut în 1912 la Ruseştii Noi, era căsătorit şi lucra pământul. În timpul perchezițiilor, în casa lui a fost găsită o legitimație care demonstra faptul că a activat în post de jandarm. Ca şi Veaceslav Lisovskii, Cucu a fost acuzat de participare la „provocarea” de la conacul moșierului care a adus la victime umane. La 9 decembrie 1940, după a doua rundă de anchetă, Timofei Cucu a fost achitat şi eliberat din insuficiență de probe.

 

codreanuAlexei Codreanu s-a născut în 1904 la Ruseştii Noi şi se ocupa cu agricultura. Era divorţat şi avea un fiu. În trecut a fost membru al Partidului Liberal şi al celui cuzist. Potrivit procesului verbal din timpul percheziției, în casa lui a fost găsită o fotografie a unui grup de jandarmi şi o carte despre Uniunea Sovietică. Codreanu, la fel, a fost învinuit că este „membru al partidului cuzist, dar şi de organizarea unei adunări secrete a cuziştilor din sat, în timpul căreia s-ar fi planificat preluarea forţată a puterii în sat prin intermediul provocărilor care au şi fost organizate la conacul lui Sevdan”.

 

Pavel Cârlan s-a născut în 1907 la Ruseştii Noi şi se ocupa cu agricultura. Era căsătorit şi avea cinci copii. În actul de arest, şi lui Cârlan i s-a incriminat „calitatea de membru al partidului cuzist, dar şi organizarea unei adunări secrete a cuziştilor din sat, în timpul căreia s-ar fi planificat preluarea forţată a puterii în sat prin intermediul provocărilor care au şi fost organizate la conacul lui Sevdan”. La fel, şi Pavel Cârlan a fost eliberat din arest, motivul fiind lipsa de probe.

 

ursuAnton Ursu, născut în anul 1901, creștea patru copii împreună cu soția şi era psalmist la biserica din Ruseştii Noi. În timpul perchezițiilor, în casa lui a fost găsit un portofel cu documente, corespondență personală şi câteva reviste „Albina”. Pe lângă calitatea de membru al partidului cuzist şi loialitate guvernului românesc, Ursu a mai fost acuzat de participare la acțiuni îndreptate împotriva evreilor, precum şi de faptul că fratele său era arhiereu la Chișinău.

 

 

Primarul şi moşierul la pachet cu „conspiratorii”

breahnaDeşi în ziua „răscoalei” nici nu era în sat, şi fostul primar Terente Breahnă a fost arestat şi anchetat în cadrul dosarului nr.446. Născut în aprilie 1892 la Ruseştii Noi, acesta avea cinci copii împreună cu soţia Teodosia. Între anii 1933-1938 a fost primar al satului din partea Partidului Național Liberal, iar din 1938 era membru al Frontului Renașterii Naționale. A fost rănit în timpul primului război mondial. Pământul îl lucra împreună cu familia, iar la sezon angaja şi câțiva oameni din sat.  

Drept temei pentru arestul şi anchetarea acestuia servește un certificat eliberat de sovietul sătesc Ruseştii Noi, care „confirmă fața social-politică a inculpatului”. Selsovietul informează că Breahnă este culacul satului şi exploatează munca săracilor. Acesta are 45 de desetine de pământ, trei case, o treierătoare cu aburi, doi cai, două vaci, oi şi toate uneltele agricole. Tot acolo se pomenește despre activitatea politică a lui Terente Breahnă şi calitatea de fost primar.

 

certificat breahna

 

În ordinul de arest, Terente Breahnă mai este acuzat că în ziua de 17 iulie 1940, împreună cu cuziştii, a organizat o beţie pentru un grup de săteni pe care i-a provocat să jefuiască averea moșierului. Tot aici se mai spune că Breahnă a întreprins aceste acțiuni cu scopul de a veni în fruntea selsovietului.

sevdanŞi Petru Sevdan, moşierul satelor Ruseştii Noi şi Bardar a fost acuzat, în cadrul aceluiași dosar, de „organizarea unor manifestații provocatoare ale cuziştilor cu scopul preluării puterii sovietice, care s-au soldat cu victime umane”. Născut în anul 1873, Petru Sevdan era monarhist convins, membru al Frontului Renașterii Naționale. Acesta era bulgar de naționalitate, nu avea soţie şi copii şi, în cea mai mare parte a timpului, locuia la Chişinău.

 

 

Opt ani de gulag pentru activitate antirevoluționară

După aproape două luni de anchetă, cu interogarea inculpaților mai mult despre sistemul politic şi electoral în care au activat anterior, la 17 septembrie 1940, dosarul a fost trimis la Procuratura oraşului Chişinău pentru a fi judecat de Tribunalul Militar. Şedinţa de judecată a avut loc la 14 octombrie 1940, cu uşile închise, şi s-a încheiat cu o dispoziție de reluare a anchetei pentru documentări suplimentare. După încheierea anchetei suplimentare, la 22 aprilie 1941, procuratura a decis ca dosarul nr.446 să fie „judecat” de Consfătuirea Specială din cadrul NKVD-ului Uniunii Sovietice. Astfel, la 3 octombrie 1941, conform articolelor 54/11, 54/13 şi 54/16 Cod Penal al RSS Ucrainene, Consfătuirea Specială din regiunea Kuibîşev i-a condamnat pe Chiril Trohin, Veaceslav Lisovskii, Anton Ursu şi Alexei Codreanu la câte opt ani de munci corecționale în lagărul Sevurallag din RASS Tatară. Terente Breahnă şi Petru Sevdan au fost condamnaţi de aceeaşi „instanţă” la câte cinci ani de gulag.

 

condamnare ursu 

Potrivit unei înscrieri din Cartea memoriei a Republicii Tatarstan (Federaţia Rusă), Anton Ursu, originar din Ruseştii Noi, a murit în luna august 1943, în lagărul de pe insula Sviajsk, Kazan. Despre soarta celorlalți nu există date deschise şi nu se ştie nimic.  

 reabilitare lisovskii

 

Toţi cei şase condamnaţi din Ruseştii Noi au fost reabilitați la 18 noiembrie 1991, însă aceste documente au rămas strict secrete în arhiva Serviciului de Informaţii şi Securitate până în anul 2010, când dosarele SIS referitoare la persoane supuse represiunilor politice au fost desecretizate şi transmise la Arhiva Naţională a R. Moldova.

Olesea Hîncu

Fotografii: Dosar SIS / Arhiva Naţională a Republicii Moldova


Curs valutar

  oferit de: cursbnm.md

nexus