Deportarea în masă „Sud” din 1949 — o crimă a regimului de ocupație sovietică, documentată printr-o hartă digitală
O hartă interactivă readuce în atenția publicului una dintre cele mai grave crime comise de regimul de ocupație sovietică pe teritoriul actual al Republicii Moldova: operațiunea de deportare în masă cu numele conspirativ „Sud” (rus. ЮГ), desfășurată în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949. Documentele stau la baza hărții provin de la Agenția Națională a Arhivelor, fondul R-3403, inventar 1, dosar 1.
Potrivit sursei citate, operațiunea a fost concepută și executată de autoritățile de ocupație sovietice după model militar, fiind împărțită în șapte sectoare: Bender, Cahul, Chișinău, Orhei, Bălți, Soroca și Râbnița. Bilanțul uman al acestei acțiuni represive a fost de 11.281 de familii, respectiv 35.796 de persoane smulse cu forța din propriile case, dintre care 11.889 copii, 14.033 femei și 9.864 bărbați.
Pentru punerea în aplicare a acestui plan al regimului sovietic de ocupație au fost mobilizați 3.389 de colaboratori ai poliției politice (MGB) și civile (MVD), 9.050 de soldați ai trupelor de interne și securitate, precum și 22.560 de activiști de stat și de partid, aflați în subordinea aparatului sovietic. Populația a fost adunată cu ajutorul a 3.728 de automobile și dusă la 26 de gări feroviare, de unde a fost încărcată în 1.639 de vagoane de vite și 30 de trenuri, cu destinația unor regiuni îndepărtate ale URSS — Tiumeni, Kurgan, Irkutsk, Kemerovo, Cita, RASS Bureato-Mongolă, Habarovsk și Altai.
Scopurile deportării, potrivit documentelor de arhivă
Potrivit sursei citate, deportarea a urmărit mai multe obiective:
Primul a fost inocularea fricii în rândurile țăranilor pentru ca aceștia să renunțe la proprietățile lor și să intre în colhoz. Înainte de deportare erau colectivizate 32% din gospodării, iar peste câteva luni, în noiembrie, aproximativ 80 la sută. Acest rezultat a fost atins și prin amenințarea țăranilor, după iulie 1949, că dacă nu intră în colhoz, se va organiza o altă deportare. Un instructor al CC al PCM, Paniș, aflat în septembrie 1949 în vizită în satul Egorovca din raionul Fălești, profera următoarele amenințări: „O să vă strivim cu șinele, acum avem tractoare și tancuri”. El a mai spus că partidul avea trei arme pentru a-și atinge obiectivele — ideologia, cointeresarea materială și coerciția (принуждение) — și că, dacă primele două nu aduceau rezultate, se recurgea la a treia, printre care deportarea în masă.
Al doilea obiectiv a fost eliberarea spațiului locativ pentru elita de partid și de stat, mai ales pentru cei veniți din afară, din Rusia, Ucraina etc.
Al treilea a fost asigurarea cu forță ieftină de muncă a unor regiuni cu climă aspră care duceau lipsă de mână de lucru.
În fine, prin deportarea în masă din 1949, societatea basarabeană a fost decapitată de elitele economice, politice și intelectuale — elitele fiind, cum se știe, purtătoare a conștiinței naționale moderne, în cazul nostru, a celei românești moderne, care abia se înfiripase în perioada interbelică. Impactul asupra elitelor altor grupuri etnice, mai ales găgăuzi, bulgari și ucraineni, a fost la fel de devastator.
