Povestea de succes a vinăriei Agrici „va continua…” Interviu cu Ala Agrici, vinificatoarea care a preluat pasiunea pentru afacerea de familie

De la tată la fiice, de la producție și vânzare în vrac la vinuri artizanale îmbuteliate, de la tehnologii depășite de timp la abordări moderne și servicii turistice – de-a lungul ultimilor ani Vinăria Agrici a cunoscut un proces consistent de transformare. 

Cu o capacitate de producție de 3,5 mln litri, Vinăria Agrici din satul Mileștii Mici, are câteva colecții de vinuri artizanale din monosoi create din struguri din zona cu Indicație Geografică Protejată Codru, dar și cupaje din struguri locali și soiuri europene, care se bucură de clienți pe piața locală, cât și în țări precum România, Suedia și China, fiind apreciată  doar în ultimii trei ani cu 11 medalii în cadrul concursurilor internaționale, la care a participat.

Cu pasiunea pentru vinificație curgându-i prin vene, Ala Agrici continuă realizarea viselor tatălui ei, dar introduce și propriul interes pentru domeniul ospitalier.

De unde a început totul?

Vinăria a fost fondată încă în 1958. A fost visul lui tata, care a lucrat toată viața în domeniul vinificației, a fost să aibă propria vinărie. Astfel, în anul 2000, a reușit să o cumpere și să o transforme într-o afacere de familie. Inițial ne-am focusat pe plantarea viței de vie. Astăzi avem 80 de hectare de viță de vie proprie. Soiuri europene, dar și soiuri autohtone, ca Fetească Neagră și Rară Neagră. Pentru el era importantă trasabilitatea vinului – urmărirea calității în întreg procesul de producere, de la struguri până la îmbutelierea vinului. 

Noi, mama și surorile,  deja am urmat pasiunea lui pentru vinuri. Ne-am îndrăgostit și noi de acest domeniu și am reușit să lansăm gama noastră proprie de vinuri. 

Care sunt volumele de producție? De ce ați trecut de la vânzări în vrac la îmbuteliere?

Volumele au variat în fiece an, dar am ajuns și la 5 milioane de litri de producere, atunci când piața de desfacere era Rusia. În 2006, odată cu embargoul impus ne-am trezit fără piață de desfacere chiar a doua zi. Și a trebuit să ne orientăm către piața europeană. Astfel am schimbat strategia de lucru. Am trecut la producerea unor cantități mai mici și am schimbat echipamentul, tehnologiile, am reutilat vinăria, adică la producerea unor volume mai mici, dar mai calitative. 

Care a fost procesul de trecere de la vânzări în vrac la îmbuteliere?

A doua prioritate după plantarea viței de vie a fost reutilarea. În acest proces am beneficiat de un grant din partea Proiectului de Competitivitate USAID și Guvernul Suediei, și anume pe partea de utilaj, atât de producere, cât și de păstrare a vinurilor.  

Este vreo diferență de profit, dacă vorbim de vânzările vinului în vrac și îmbuteliat?

Da, absolut! Profitul este mai mare la vinurile îmbuteliate. Dar aici este și multă muncă, pentru că e nevoie de efort suplimentar în dezvoltarea propriului brand. Și aici am beneficiat de suportul USAID – și anume pe partea de marketing și lansare a primei game de vinuri agrici.wine, dar și pentru construcția unei terase unde vizitatorii se pot delecta cu vinurile noastre direct la cramă.

Cum ați preluat dragostea pentru vinificație? 

Dacă pentru tata a fost ocupația de-o viață, eu am lucrat inițial în domeniul financiar. După care, la 27 de ani am zis că e timpul să învăț și afacerea de familie. Am început să fac cursuri de somelier și apoi am urmat studiile de Masterat în Managementul Vitivinicol. Asta mi-a permis să fiu implicată nu doar pe partea de vânzări, dar și pe partea de producere. 

E un domeniu dificil? 

Domeniul este provocator. Pentru că implică factorul uman – pentru că depindem de muncitorii care participă la culegerea strugurilor. Dar, în special, de factorul climateric. Pe parcursul anului depinde cât soare avem, nivelul de precipitații… Dar asta îl face și interesant  – pentru că trebuie să urmărești toate aceste aspecte tot anul și să iei decizii corecte pe partea de producere. Până la urmă este o artă. Fiecare vinificator își pune amprenta sa. Și aceste decizii sunt luate pentru fiecare vin, pentru fiecare vie în parte.

Ce puteți spune despre noile vinării și cei care privesc cu interes la aceste afaceri?

Recent s-au lansat multe vinării. Cred că mai mulți tineri, probabil, vor să își urmeze visul de a face un vin – pentru că asta face parte din cultura noastră începând cu buneii, care făceau vinurile acasă. E foarte bine că își explorează pasiunea și reușesc să facă o afacere din asta – pentru că fiecare tânăr antreprenor aduce ceva nou în domeniul vinificației – amprenta, calitatea, stilul vinului. 

Care este visul dvs.?

Al vinăriei? Am vrea să devină un fel de serviciu „all-in-one” – de la degustare la cazare. Să oferim ceva extra consumatorului, ca el să fie mai aproape de vinărie și să ne cunoască mai bine. Totodată, dacă e să vorbim de vise și de domeniul turistic, curând voi lansa un proiect interesant în domeniul ospitalier. Dar despre asta veți afla mai mult mai aproape de lansare.

Cu ce se asociază vinăria? Familia. Pentru mine. Familia, și prietenii. Până la urmă vinul este o ocazie foarte bună de a împărtăși momente plăcute cu cei dragi, cu prietenii, dar și de a cunoaște lume nouă și a face prietenii noi.