Puterea sovietică a intrat în satul Ruseștii Noi cu un tractor blindat și o mitralieră
Vineri, 18 iulie 1940, trei săptămâni de la invazia armatei roșii în Basarabia. Încă de dimineață, țăranii din Ruseștii Noi se adună la poarta moșierului Petru Sevdan. Se zvonise în sat că noua putere sovietică va împărți săracilor averea boierului. Spre seară, flămânzi, însetați și iritați de atâta așteptare, țăranii iau cu asalt curtea, rup lacătul de la beci și dau cep la butoaiele cu vin…
Asaltul conacului soldat cu doi morți și un rănit
Câteva zile mai târziu, la 27 iulie 1940, pe marginea evenimentelor tragice din acea zi, Procuratura din capitală dispune pornirea unei anchete preventive. Principalul inculpat în acest caz este Chiril Trohin, președintele sovietului sătesc. Potrivit mărturiilor depuse de Trohin, în ziua de 17 iulie, la Sovietul sătesc din Ruseștii Noi a sosit tovarășul Ciubcenko de la comitetul raional, pe atunci dislocat la Hîncești. Funcționarul le-a spus celor din sat să facă o inventariere a averii moșierului Sevdan. Inventarierea, făcută în aceeași zi, a înregistrat că în gospodăria moșierului erau 38 de cai și vite, 128 de oi, 17 porci, 1000 de puduri de grâu și multe obiecte de valoare. Pe la ora trei după amiază, socoteala era deja încheiată și, pentru a asigura paza, la moșie au fost lăsați doi oameni. Peste noapte, acestora li s-au alăturat alți 15.
Vestea despre cele întreprinse la conac s-a răspândit cu repeziciune și, a doua zi, pe la opt dimineața, la poartă se adunaseră deja o mulțime de bărbați și femei, țărani din satele Ruseștii Noi și Bardar, care cereau împărțirea imediată a proviziilor. Deși li s-a spus că de la raion nu au fost date indicații despre împărțirea averii, oamenii nu aveau de gând să renunțe. Pe după amiază, mulțimea a forțat poarta și a năvălit în curtea conacului. Paznicii au început să tragă focuri de armă în sus, dar aceasta nu a avut niciun efect. Sătenii rupseră deja lacătele de la beci și de la hambare și se apucaseră să devasteze gospodăria.
Între timp, Trohin l-a telegrafiat pe Timofeev, președintele comitetului raional din Hîncești, și a cerut ajutorul miliției pentru oprirea debandadei. Drept răspuns, pe la ora zece seara, de casa moșierului din Ruseștii Noi s-a apropiat un camion cu 22 de soldați ai armatei roșii, sub conducerea lui Kondrașov, căpitan al regimentului de artilerie, și un tractor de tip „Komsomoleț” care remorca o mitralieră. Soldații au înconjurat conacul și în următoarele minute țipetele sătenilor au răsunat printre rafale de mitralieră și focuri de armă. A doua zi, tot satul știa deja că au fost omorâți doi oameni, iar unul a fost rănit.
Activiștii din sat, țapi ispășitori pentru crimele milițienilor
La 15 august deja, de cazul de la Ruseștii Noi se apucase NKVD-ul din Chișinău, care a dispus începerea unei anchete penale pe numele a opt „elemente sociale periculoase”: Chiril Trohin, Veaceslav Lisovskii, Anton Ursu, Alexei Codreanu, Pavel Cîrlan, Terente Breahnă, Petru Sevdan și Timofei Cucu.
Principalul acuzat, Chiril Trohin, s-a născut în anul 1894 la Ruseștii Noi și împreună cu soția Ana avea patru fiice și un fiu. Deținea în proprietate o casă, un cal și cinci hectare de pământ pe care îl lucra. Deși, la momentul evenimentelor descrise era președinte al sovietului sătesc în Ruseștii Noi, acest statut nu l-a salvat de „justiția” sovietică. În timpul percheziției, acasă la Trohin a fost găsit carnetul său de membru al Partidului Național Creștin (partid istoric de dreapta în România interbelică, denumit și „cuzist”) și procesul verbal al adunării filialei sătești a partidului din 15 septembrie 1935. Procesul verbal a fost imediat adăugat la dosar, iar o parte din participanții la adunare au devenit complici la „crima” lui Trohin.
În consecință, anchetele acestora au fost reunite într-un singur dosar căruia i-a fost atribuit nr. 446. Cei opt au fost arestați în luna august 1940 și închiși în pușcăria din Chișinău sub acuzația de „apartenență la partidul fascist cuzist, luptă împotriva mișcării revoluționare în Basarabia, iar odată cu sosirea armatelor sovietice, intensificarea activității anti-revoluționare cu scopul sabotării și discreditării puterii sovietice”.
Veaceslav Lisovskii s-a născut în 1904 în satul Bărboieni și era polonez de naționalitate. Era căsătorit, avea o fiică și lucra ca mecanizator la moara din Ruseștii Noi. În timpul perchezițiilor, la dosarul său a fost adăugat carnetul de mecanizator, certificatul de naștere și o broșură pe temă religioasă. În cadrul anchetei, Lisovskii a fost acuzat de „calitatea de membru al partidului cuzist și de organizarea unei adunări secrete a cuziștilor din sat, în timpul căreia s-ar fi planificat preluarea forțată a puterii în sat prin intermediul provocărilor organizate la conacul lui Sevdan”.
Timofei Cucu s-a născut în 1912 la Ruseștii Noi, era căsătorit și lucra pământul. În timpul perchezițiilor, în casa lui a fost găsită o legitimație care demonstra că a activat ca jandarm. Cucu a fost acuzat de participare la „provocarea” de la conacul moșierului, care a adus victime umane. La 9 decembrie 1940, după a doua rundă de anchetă, Timofei Cucu a fost achitat și eliberat din insuficiență de probe.
Alexei Codreanu s-a născut în 1904 la Ruseștii Noi și se ocupa cu agricultura. Era divorțat și avea un fiu. În trecut a fost membru al Partidului Liberal și al celui cuzist. În casa lui a fost găsită o fotografie a unui grup de jandarmi și o carte despre Uniunea Sovietică. Codreanu a fost învinuit că este „membru al partidului cuzist și de organizarea unei adunări secrete a cuziștilor din sat”.
Pavel Cîrlan s-a născut în 1907 la Ruseștii Noi și se ocupa cu agricultura. Era căsătorit și avea cinci copii. Și lui Cârlan i s-a incriminat „calitatea de membru al partidului cuzist și organizarea unei adunări secrete a cuziștilor”. A fost eliberat din arest din lipsă de probe.
Anton Ursu, născut în 1901, creștea patru copii împreună cu soția și era psalmist la biserica din Ruseștii Noi. În timpul perchezițiilor, în casa lui au fost găsite documente, corespondență personală și câteva reviste „Albina”. Ursu a fost acuzat de participare la acțiuni împotriva evreilor, precum și de faptul că fratele său era arhiereu la Chișinău.
Primarul și moșierul la pachet cu „conspiratorii”
Deși în ziua „răscoalei” nici nu era în sat, și fostul primar Terente Breahnă a fost arestat și anchetat. Născut în 1892 la Ruseștii Noi, avea cinci copii. A fost primar al satului între anii 1933-1938 din partea Partidului Național Liberal, iar din 1938 membru al Frontului Renașterii Naționale. A fost rănit în timpul primului război mondial. Documentele sovietice îl etichetau drept „culac”, având 45 de desetine de pământ, trei case, o treierătoare cu aburi și animale.
Petru Sevdan, moșierul satelor Ruseștii Noi și Bardar, a fost acuzat de „organizarea unor manifestații provocatoare cu scopul preluării puterii sovietice, soldate cu victime umane”. Născut în 1873, era monarhist convins și membru al Frontului Renașterii Naționale.
Opt ani de gulag pentru activitate antirevoluționară
După aproape două luni de anchetă, la 17 septembrie 1940 dosarul a fost trimis la Procuratura orașului Chișinău pentru a fi judecat de Tribunalul Militar. Ședința din 14 octombrie 1940 s-a desfășurat cu ușile închise și a dispus reluarea anchetei. Ulterior, la 22 aprilie 1941, dosarul nr. 446 a fost „judecat” de Consfătuirea Specială din cadrul NKVD-ului Uniunii Sovietice. La 3 octombrie 1941, Chiril Trohin, Veaceslav Lisovskii, Anton Ursu și Alexei Codreanu au fost condamnați la câte opt ani de munci corecționale în lagărul Sevurallag din RASS Tătară. Terente Breahnă și Petru Sevdan au primit câte cinci ani de gulag.
Potrivit unei însemnări din Cartea memoriei a Republicii Tatarstan, Anton Ursu a murit în august 1943, în lagărul de pe insula Sviajsk, Kazan. Despre ceilalți nu există date deschise.
Toți cei șase condamnați din Ruseștii Noi au fost reabilitați la 18 noiembrie 1991, însă documentele au rămas secrete în arhiva SIS până în 2010, când au fost desecretizate și transmise la Arhiva Națională a Republicii Moldova.
Olesea Hîncu
Fotografii: Dosar SIS / Arhiva Națională a Republicii Moldova
