
Cum vor funcționa noile regiuni și ce se va întâmpla cu raioanele. Interviu cu deputata Larisa Voloh
Reforma administrației publice locale va schimba modul de organizare a administrației de nivelul al doilea, prin înlocuirea celor 32 de raioane cu trei regiuni – nord, centru și sud. Deși actualele consilii raionale vor dispărea, serviciile publice vor continua să activeze în localitățile în care se află în prezent, iar bunurile și angajații acestora vor fi redistribuiți. Despre cum vor funcționa noile consilii regionale, ce se va întâmpla cu patrimoniul și personalul actualelor consilii raionale și ce schimbări vor aduce acestea pentru cetățeni, deputata PAS Larisa Voloh a vorbit într-un interviu acordat IPN.
Doamna Voloh, din câte am văzut, acele proiecte care țin de reforma APL au fost deja supuse consultărilor pe platforma Guvern. Urmează să vină pe masa deputaților. Care ar fi noutățile după aceste consultări care au fost la Guvern?
Le-am văzut și noi, pentru că au fost publicate pe site-ul Guvernului. Orice persoană, fie că este vorba despre reprezentanți ai autorităților, fie despre cetățeni, a putut să le vadă și să ia act de ele. A avut loc un amplu proces de consultare pe marginea acestor acte legislative. Există mai multe propuneri care au parvenit fie din partea CALM-ului, fie din partea autorităților sau a altor organizații reprezentative care apără interesele sau sunt interesate de tot ce se întâmplă pe filiera administrației publice locale.
Noi urmează să le recepționăm pe platforma parlamentară. Comisia pe care o reprezint va fi comisia raportoare. Evident că și noi vom desfășura consultări pe platforma parlamentară și intuiesc că și acolo vom avea discuții destul de ample. S-ar putea să parvină și unele propuneri din partea deputaților, care vor fi ulterior formulate în amendamente.
În urma discuțiilor din plenul Parlamentului, va fi votată varianta finală a acestor acte legislative. Nu vorbim despre o singură lege, ci despre mai multe. Unele vin într-un format nou, prin abrogarea legilor anterioare, iar altele prevăd modificări la legile actuale privind administrația publică locală și descentralizarea.

Una dintre acestea vizează reorganizarea raioanelor. Cele 32 de raioane ar urma să fie incluse în trei regiuni: nord, sud și centru. Din câte înțelegem, actualele consilii raionale vor dispărea definitiv și vor fi create noi consilii regionale, așa cum am observat în proiectul prezentat. De ce a fost nevoie de această reorganizare? Credeți că noile consilii regionale vor putea răspunde tuturor necesităților cetățenilor și vor putea prelua toate atribuțiile pe care le au în prezent consiliile raionale?
Deci, din start, trebuie să venim cu o explicație. Conceptul de reorganizare a nivelului II nu este același cu cel aplicat în anul 1998, atunci când vorbeam despre județe. Am pornit exact de la acea frică și de la acea memorie colectivă pe care a lăsat-o reforma respectivă în procesul de implementare, atunci când serviciile au fost îndepărtate de cetățeni, iar oamenii trebuiau să parcurgă kilometri până la noul centru județean, acolo unde își puteau obține anumite avize sau certificate ori puteau discuta cu reprezentanții unor instituții publice sau desconcentrate.
Deci, pornind de la ideea că serviciile trebuie să rămână cât mai aproape de cetățeni, aceste regiuni vor avea mai puține competențe, vor gestiona practic deloc sau foarte puține proprietăți și vor avea în gestiune bugete limitate, să zicem. Toate serviciile care anterior erau prestate la nivelul centrelor raionale vor rămâne în orașele de reședință.
Aici vorbim despre servicii desconcentrate foarte importante pentru cetățeni, cele pe care aceștia le solicită în permanență: serviciile cadastrale, serviciile centrelor multifuncționale, dacă vorbim despre înregistrări, serviciile de ocupare a forței de muncă, serviciile prestate, de exemplu, de arhitectul-șef sau cele privind actele permisive. Ne referim tot aici și la CNAM, CNAS, precum și la serviciile de asistență socială, la direcțiile care deservesc familiile cu persoane cu dizabilități sau copiii care necesită sprijin ori îngrijire specială.
Deci, toate acestea vor rămâne în orașele de reședință, iar locuitorii raionului respectiv vor continua să se deplaseze în orașul de reședință pentru a beneficia de aceste servicii sau le vor putea accesa într-un format mobil. Multe dintre ele au fost deja reorganizate în acest sens. De exemplu, avem servicii sociale care funcționează în format mobil: reprezentanții direcțiilor se deplasează în localități și îi deservesc acolo pe beneficiari.
În gestiunea cui rămân aceste servicii?
Ele vor rămâne servicii desconcentrate și vor continua să activeze în această formulă, pentru că există percepția în rândul cetățenilor că toate aceste servicii erau prestate de consiliile raionale. Acest lucru nu este adevărat. Consiliul raional avea câteva direcții la nivel raional. Este vorba despre Direcția financiară sau economică, Direcția agricultură, Direcția cadastru și construcții, care între timp a fost reorganizată, precum și aparatul Consiliului raional, care gestiona bugetul acestuia. Cea mai mare componentă a bugetului respectiv era destinată educației.
Deci, din momentul în care reorganizăm sistemul de educație și vor fi create aceste agenții teritoriale, care vor fi 32 la număr, exact așa cum au fost anterior centrele raionale, aceste servicii vor rămâne în centrele și orașele de reședință, adică în fostele centre raionale. Totodată, cea mai mare componentă a bugetului nu va mai fi gestionată de consiliile raionale.
Prin urmare, vor rămâne foarte puține fonduri. Este vorba despre fondul rutier, care, la rândul său, va fi redistribuit, precum și despre o parte dintre drumurile care la momentul actual se află în gestiunea consiliilor raionale. Acestea fie vor fi transferate către bugetele locale, iar drumurile de acces către drumurile naționale vor trece în gestiunea localităților sau a noilor entități create, fie vor fi încadrate în rețeaua drumurilor regionale.
Drumurile regionale, adică fostele drumuri raionale, vor trece în administrarea Agenției Naționale a Drumurilor, iar fondurile aferente vor fi redirecționate către agenție și către fondurile naționale, care vor rămâne responsabile de întreținerea, construcția și gestionarea corespunzătoare a acestor drumuri.

Credeți că primăriile vor reuși să-și asume aceste cheltuieli, inclusiv cele legate de întreținerea drumurilor, care sunt, de obicei, destul de mari?
Evident, nici la momentul actual nu avem suficiente resurse și știm că cele două programe naționale au fost destul de importante. Ne referim aici la „Europa mai aproape”, care a avut o pondere destul de mare: în jur de 700 de comunități locale au beneficiat de fonduri pentru reabilitarea anumitor porțiuni de drum. Deci, trebuie să fim corecți în această privință.
Evident că, în anii următori, nu vor exista resurse suficiente pentru a repara și renova toate drumurile locale, dar vor putea fi reabilitate anumite porțiuni prioritare, precum căile de acces către instituțiile școlare și medicale sau anumite străzi care se află într-o stare deplorabilă. De asemenea, vor putea fi construite trotuare. Fiecare autoritate publică locală va decide de sine stătător cât de importante sunt aceste intervenții și care sunt prioritățile sale în domeniul infrastructurii rutiere și al drumurilor locale.
Evident că mai mulți bani vor fi transferați din fondul național pentru drumurile magistrale și naționale, care sunt la fel de importante ca și cele regionale. Totuși, avem în continuare drumuri regionale care necesită intervenții imediate, în special în contextul reformei educaționale.
Tot mai mulți elevi din școlile mici, cu un număr redus de elevi, vor urma să fie transportați către gimnazii și licee mai bune, cu condiții mai bune și mai moderne. Și atunci, evident că aceste lucruri trebuie privite concomitent, ca un tot unitar. Creăm o infrastructură bună, asigurăm condiții adecvate pentru transportarea elevilor și le oferim acestora acces la o educație de calitate.
Deci, siguranța trebuie să fie la același nivel de importanță ca educația.
Ce se va întâmpla cu patrimoniul și bunurile celor 32 de consilii raionale – clădiri administrative, terenuri și alte proprietăți?
O bună parte din patrimoniu, conform conceptului prezentat de Cancelaria de Stat, mai exact cea mai mare parte a patrimoniului fostelor consilii raionale, va fi direcționată către autoritățile publice locale, în funcție de locul amplasării. Deci, dacă un bun este amplasat în orașul de reședință, evident că va fi transmis primăriei. Dacă este amplasat într-una dintre localități, atunci va fi transmis autorității publice locale respective, pentru că s-ar putea să existe anumite proprietăți sau bunuri ale consiliului raional amplasate în alte localități decât orașul de reședință.
Pe de altă parte, trebuie să avem o înțelegere clară, pentru că vorbim despre niște bunuri care urmează să fie întreținute în continuare, ceea ce presupune anumite costuri pe care autoritățile locale trebuie să le poată suporta și asigura. Și atunci urmează să avem aceste discuții. Pe parcursul anului 2027, cred că în lege va fi stipulat faptul că bunurile vor fi transmise orașelor de reședință sau, după caz, altor instituții. Ar putea exista situații în care fostele sedii ale consiliilor raionale să fie transmise unor servicii desconcentrate subordonate ministerelor, de exemplu, direcțiilor de educație, agențiilor care vor fi create, direcțiilor de asistență socială sau altor structuri.
Aceste bunuri trebuie gestionate eficient și utilizate în continuare în mod rațional, pentru că nimeni nu-și dorește repetarea situației care s-a produs în anii ’90. Cu toții ne amintim de cotele valorice, de construcțiile nefinalizate, de grădinițele și școlile lăsate în paragină, care și până astăzi reprezintă un pericol atât pentru viața oamenilor, cât și pentru aspectul localităților din care fac parte.
De aceea, vom avea discuții punctuale, fiecare caz va fi examinat în particular și vom reieși din regula generală, care prevede transmiterea acestor bunuri către autoritățile publice locale de nivelul I. Totodată, după caz, vom evalua capacitatea și posibilitatea fiecărei autorități publice locale de a gestiona în continuare un astfel de bun, precum și cât de fezabilă este această preluare.

Un alt subiect, poate chiar mai important, vizează angajații acestor consilii. Este vorba despre un număr destul de mare de persoane. Ce se va întâmpla cu acești angajați?
Am vorbit despre acest lucru chiar de la începutul perioadei, atunci când promovam strategia de reformă. Pentru că, evident, există o incertitudine și o anumită teamă în rândul acestor funcționari că vor rămâne în afara funcțiilor pe care le-au ocupat și vor fi nevoiți să-și caute un alt loc de muncă. Sigur că vor exista câteva posibilități în care aceștia s-ar putea regăsi, fie că vorbim despre autoritățile publice locale, unde există o insuficiență de funcționari publici calificați, în primul rând. Nu este o noutate faptul că aproximativ 30% dintre funcțiile din cadrul autorităților publice locale sunt vacante.
Pe de altă parte, avem un număr de funcționari publici care nu sunt specialiști în domeniul pe care îl reprezintă. Iar ceea ce ne dorim este o competitivitate, o eficiență și o productivitate mai înalte în acest proces de reformă. Totodată, există aceste servicii desconcentrate care, la rândul lor, vor avea nevoie de specialiști calificați, pentru că trebuie să recunoaștem că în cadrul consiliilor raionale avem suficienți specialiști. Deci, reforma nu are drept scop limitarea sau reducerea funcțiilor ori micșorarea numărului de angajați.
Dimpotrivă, ne dorim o profesionalizare a funcției publice, o calificare și o competență mai înalte, precum și îmbunătățirea procesului administrativ și a serviciilor prestate de administrațiile publice locale. Evident că vor exista disponibilizări nu doar la nivelul II, ci și la nivelul I, acolo unde va avea loc comasarea și crearea unei singure unități administrative pentru câteva localități. În aceste cazuri, va exista un concurs pentru ocuparea anumitor funcții și posturi. Însă, dacă privim din perspectiva anilor următori și a direcției în care se îndreaptă Republica Moldova, este evident că și cererea pentru anumite funcții va fi diferită.
Vom avea nevoie de specialiști bine pregătiți în elaborarea proiectelor și atragerea fondurilor, în atragerea investițiilor, de juriști și specialiști în achiziții publice. Toate aceste funcții vor fi solicitate, așa că sunt mai mult decât convinsă că doar cei care nu vor dori să rămână în sistem nu se vor mai regăsi în acesta.
Nu vă voi întreba dacă avem sau nu specialiști bine pregătiți, pentru că s-a vorbit despre lipsa specialiștilor calificați, ci vă întreb cum își propune statul să crească numărul acestora. Totuși, este nevoie de o pregătire în acest sens. Cum se va asigura statul că acești oameni vor beneficia de pregătirea necesară?
Da, atunci când am vorbit despre profesionalizare, mă refeream și la măsurile care sunt deja întreprinse. În primul rând, avem acel Institut de Formare și Management în Administrația Publică, care, la momentul actual, formează specialiști pentru autoritățile centrale, iar ulterior vor fi organizate cursuri și pentru autoritățile locale. Mai există și Academia de pe lângă Universitatea de Stat din Moldova, care are, la rândul său, ca domeniu esențial, administrația publică și va pregăti specialiști mai mult pe filiera științifică. Deci, institutul se va axa mai mult pe partea practică, fiind destinat funcționarilor care activează în administrație.
Una dintre intențiile Cancelariei de Stat, asupra căreia se lucrează intens, este crearea Registrului funcțiilor publice, prin intermediul căruia se va putea vedea foarte clar harta administrației publice din Republica Moldova: câte posturi vacante avem, unde sunt acestea, pentru ce funcții există cea mai mare solicitare, unde avem nevoie de specialiști și unde trebuie să intervenim.
Evident că, din experiența pe care o avem, înțelegem că există un deficit de specialiști în domeniul cadastrului, de juriști care să vină să lucreze în administrația publică și de specialiști în achiziții publice. Toate aceste domenii vor rămâne prioritare și va trebui să intervenim prin măsuri de formare și pregătire profesională.
Cei care își vor dori vor putea să se recalifice, așa cum se întâmplă și în alte domenii, de exemplu, în educație sau cultură, unde un specialist care a lucrat într-o primărie ar putea fie să-și continue studiile, fie să se specializeze într-un anumit domeniu.

Am văzut că aceste consilii regionale vor avea un număr de membri stabilit în funcție de numărul populației. Erau menționate cifrele de 35, 41 și 47 de consilieri. Cum s-a ajuns la aceste cifre? De asemenea, înțeleg că, la următoarele alegeri, acest concept va fi deja aplicat, iar cetățenii vor vota pentru viitorii lor reprezentanți în consiliile regionale.
Deci, noi vorbim totuși despre o autoritate publică locală de nivelul II, iar o autoritate presupune un scrutin și persoane alese de către cetățeni, care reprezintă interesele acestora. Prin urmare, și în cazul acestor regiuni vorbim despre o autoritate de nivelul II, care trebuie să fie reprezentată de un anumit număr de consilieri. Evident că, în cadrul hărții prezentate, numărul populației din aceste regiuni diferă, iar numărul consilierilor va fi stabilit conform legii, în funcție de numărul populației.
La fel va fi și în cazul UAT-urilor, dar și la nivel regional. Toți locuitorii din regiunea respectivă vor participa la acest scrutin. Procedurile vor fi similare cu cele aplicate la nivel local.
Vor fi înaintați candidați, iar aceștia, în cadrul alegerilor locale generale, vor obține un anumit număr de voturi. În funcție de numărul de voturi obținute, aceștia vor fi incluși în lista viitorilor consilieri regionali. Evident că lista competențelor consiliilor regionale este limitată.
Din rândul acestora va fi ales un președinte de regiune, care, în esență, va avea două funcții primordiale, pe lângă celelalte zece competențe pe care le va exercita. Prima dintre ele ține de dezvoltarea regională și de tot ceea ce înseamnă regionalizarea serviciilor și cooperarea intercomunitară între diferite comunități și unități administrativ-teritoriale, precum și atragerea fondurilor pentru proiecte de dezvoltare regională, care vor fi implementate inclusiv prin intermediul sau cu sprijinul agențiilor de dezvoltare regională.
Cea de-a doua funcție va consta în asigurarea coordonării și menținerea unei legături permanente cu autoritățile publice locale, fiind un punct de sprijin pentru acestea în următorii patru ani, perioadă în care va trebui să definitivăm această reformă. Or, este clar pentru toată lumea că ne aflăm doar într-o etapă de tranziție.
Am trecut de la etapa strategică, vizionară, la o etapă în care avem deja o hartă, însă urmează o altă etapă destul de complexă și dificilă, în care aceste autorități publice locale vor activa într-un format nou, în raport cu noile competențe și atribuții pe care le vor avea. Iar aici, evident, este foarte necesar sprijinul și asistența din partea Cancelariei de Stat și a experților care ne-au ajutat și până acum în procesul de reformă pe care îl parcurgem.
Aș vrea să discutăm puțin și despre aspectele birocratice, de exemplu, despre actele de identitate. În buletinul de identitate este menționat, să luăm un exemplu, satul Răspopeni, raionul Șoldănești. Odată ce raioanele nu vor mai exista, ce se va întâmpla cu aceste date? Vor fi modificate automat în registre sau cetățenii vor fi nevoiți să-și schimbe actele de identitate? Cum vor fi gestionate aceste aspecte?
Deci, noi nu vrem să speriem pe nimeni. Nu vorbim despre o obligativitate prin care cetățenii ar fi obligați să-și schimbe actele de identitate. Avem și acum pașapoarte noi, de tip nou, precum și cartele de identitate, iar trecerea de la vechiul buletin la noua cartelă de identitate a fost o alegere a cetățeanului. Exact la fel va fi și în acest caz. Evident că ar putea exista anumite intervenții.
Nu sunt sigură că există deja o idee definitivată, pentru că discuțiile se poartă cu Agenția Servicii Publice. Trebuie să ne asigurăm că avem suficientă capacitate și că suntem pregătiți din punct de vedere tehnic pentru a face aceste modificări. Interesul nostru este să provocăm cât mai puțină îngrijorare în rândul cetățenilor și să le creăm cât mai puține incomodități.
De aceea, eu cred că, în perioada actuală, cetățenii își vor păstra actele de identitate pe care le au. Oricum, centrele raionale sau orașele de reședință vor rămâne în continuare un reper pentru aceștia, la fel cum a fost și anterior, fiecare în raionul său, doar că vor activa într-o formulă mai amplă, mai extinsă, într-un nou format regional.
Dar cum ne vom asigura, în acest context, că atunci când o persoană se va adresa pentru modificarea unui act sau în cadrul altor proceduri administrative, datele sale vor putea fi identificate corespunzător, conform actului de identitate? Totuși, anumite lucruri se vor schimba.
Da, așa cum am spus, anumite lucruri ar putea să se schimbe, dar aceste modificări se vor face etapizat. Până la scrutinul din 2027, toate aceste aspecte vor fi clarificate, astfel încât vom putea participa la alegeri în baza actelor de identitate pe care le deținem. Buletinul de identitate va rămâne documentul cu care cetățeanul se va prezenta în fața membrului biroului electoral.
S-a menționat în repetate rânduri că o astfel de reformă trebuie să beneficieze de un consens politic. Există în prezent acest consens în Parlament? Au loc discuții în acest sens între partidul de guvernare și partidele de opoziție?
Greu de spus. Cel puțin un partid politic și-a declarat public intenția de a nu susține reforma. Am avut însă situații în care anumiți exponenți ai blocurilor politice sau ai partidelor reprezentate în Parlament au susținut anumite etape și anumite acte legislative.
Vom vedea în momentul votului. Noi sperăm mult că, chiar dacă nu va exista un consens de 100% – și suntem conștienți de acest fapt –, va exista cel puțin una sau două forțe politice care vor susține acest demers al autorităților. De fapt, susținerea reformei înseamnă și susținerea proceselor care urmează în viitorul apropiat.
Înțeleg că toate partidele politice se pregătesc pentru scrutinul din 2027, își identifică deja potențialii candidați și analizează noua hartă administrativă. Este posibil ca unele dintre ele să aibă anumite viziuni sau rezerve în raport cu această reformă, care să le determine să nu o susțină prin vot.

Dacă opoziția va veni cu propuneri concrete și argumentate, care ar putea îmbunătăți proiectele, PAS este pregătit să le accepte și să modifice documentele? Există disponibilitatea reală de a negocia prevederi importante sau consultările au rolul de a prezenta o reformă deja decisă?
Cred că, dacă va exista o propunere cu adevărat bună, care va aduce plusvaloare actului legislativ și procesului de reformă, evident că da. Înțeleg însă că marea majoritate a propunerilor, fără a anticipa anumite lucruri, trebuie să vizeze aceste clustere și noua hartă administrativă. Evident că ar putea exista anumite reticențe și în raport cu nivelul II, dar noi vrem să vedem propuneri concrete, care să pornească de la competențe, de la modul în care gestionăm lucrurile, de la cum eficientizăm activitatea, cum creștem calitatea serviciilor și cum creăm un sistem cât mai aproape de cetățeni, care să le îmbunătățească viața de zi cu zi.
La ce etapă suntem acum cu procesul de amalgamare normativă?
Practic, procesul este încheiat, pentru că noi avem deja o hartă, avem un proiect de lege pus în consultare, care urmează să ajungă în Parlament și să fie votat. În momentul în care acesta va fi votat în Parlament, întregul proces de amalgamare va fi finalizat. Doar în această etapă ar mai putea apărea anumite amendamente.
Mă refer și la nivel local, dacă localitățile și primăriile au încheiat deja procesul sau dacă și-au încheiat propriile proceduri. Pentru că, chiar dacă s-a luat o decizie referitoare la modul în care va arăta harta, înțeleg că procesul pe care îl fac primăriile de definitivare nu este atât de simplu.
Din ceea ce raportează Cancelaria de Stat, este clar că, practic, în toate localitățile au avut loc consultări. Vorbim despre cele vizate de amalgamarea normativă, pentru că localitățile care s-au amalgamat voluntar au desfășurat de sine stătător aceste procese de consultare. În cazul celor care au trecut prin procesul de amalgamare normativă, au fost organizate consultări, au fost transmise scrisori informative către Cancelaria de Stat, iar autoritățile locale au avut timp să vină cu sugestii.
Există și o corespondență între Cancelaria de Stat și primării în acele cazuri în care, de exemplu, viziunile sunt diferite sau nu există o înțelegere clară privind modul în care vor acționa în continuare. Totuși, în linii generale, apariția acestei hărți reprezintă, de fapt, un semnal că procesul a fost finalizat.
Când am putea să avem acest proiect deja definitivat și votat în Parlament?
Până la finele acestei sesiuni, evident. Eu sper că la sfârșitul acestei săptămâni sau săptămâna viitoare el va ajunge în Parlament, urmează cele două lecturi din Parlament și către finalul sesiunii el trebuie să fie votat pentru lectura a doua.
Vreau să ne referim puțin și la localitățile din stânga Nistrului, care nu se află sub controlul autorităților constituționale. Sunt acestea luate deja în calcul de autorități, poate nu neapărat în documentul care urmează să fie votat, pentru că am văzut că, deocamdată, nu există prevederi în acest sens, ci pentru viitor? Și ce se va întâmpla cu satele din Zona de Securitate?
Deci, satele din Zona de Securitate rămân în continuare în formula prezentată de Cancelaria de Stat. Unele dintre ele au trecut prin procesul de amalgamare, iar altele rămân în continuare în formula actuală, cu o singură primărie. De exemplu, Varnița sau, în cazul raionului Dubăsari, cele mai multe localități… Dar și acolo, în cadrul discuțiilor și al consultărilor pe care le-am avut, s-a intervenit, fiind revizuite opțiunile inițiale propuse de Cancelaria de Stat.
Evident că există anumite zone care vor fi discutate pe platforma parlamentară. Urmează ca proiectul de lege să ajungă la noi și vom vedea cum gestionăm inclusiv situația anumitor zone care nu se află sub controlul autorităților de la Chișinău. Aici mă refer, de exemplu, la zona Tighina. Deci, vom avea discuții inclusiv cu privire la localitățile din această zonă.
În rest, da, procesul de reintegrare urmează să aibă loc, iar în momentul în care vom avea mai multă claritate, vor fi elaborate și anumite scenarii privind reintegrarea acestei zone în componența Republicii Moldova.
În ceea ce privește localitățile din Zona de Securitate, s-a discutat cu autoritățile de acolo sau cu cetățenii? Cât de deschiși au fost în acest sens, în contextul în care înțelegem că beneficiază de anumite facilități și nu știu cât de avantajos ar fi pentru ei, personal, să vină, de exemplu, într-o altă localitate, mai apropiată, care se află sub controlul autorităților constituționale?
Deci, în mare parte, aceste localități s-au amalgamat între ele, inclusiv pentru că noi ținem cont de problemele existente, de interesele comune ale comunităților și de legăturile istorice dintre acestea. Evident că s-a ținut cont și de toate aceste aspecte în cadrul consultărilor, la care au participat reprezentanții Biroului pentru Reintegrare, ai Cancelariei de Stat, precum și reprezentanți ai Parlamentului, inclusiv cei care activează în regiune și cunosc mai bine specificul acesteia. În cadrul acestor discuții a fost propusă, de fapt, varianta actuală a procesului de amalgamare.
Există, evident, și situații care vor trebui examinate într-un mod mai specific. Probabil că avem și zone pe care nu le-am luat în calcul la etapa inițială, atunci când am elaborat proiectul de lege nr. 225, care prevede amalgamarea voluntară, pentru că nu cunoșteam exact care va fi decizia autorităților locale și care vor fi doleanțele acestora.
A fost un proces destul de dificil de gestionat. Primăriile au transmis invitații și decizii către mai multe autorități, au primit răspunsuri, iar întregul proces a fost unul foarte interactiv. De aceea, este posibil ca, în final, să ajungem și la anumite cazuri mai specifice, mai speciale, pe care va trebui să le examinăm separat.
Doamna Voloh vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție.
Și eu vă mulțumesc.
Irina Boțu, IPN